Mento este un stil complet necunoscut în afara insulei Jamaica, fiind o contopire de tradiţii muzicale din Europa şi Africa. Deşi se cânta local încă din secolul 19, primele cântece sunt înregistrate în format vinil de abia în anii 1920, de către artiştii de muzică jazz din caraibe. În anii 30 şi 40, duetul de vârf al genului, Slim and Sam, se impune pe scena Capitalei, Kingston. În anii 50, valul muzical îşi atinge apogeul. Este perioada de vârf a compoziţiilor Mento. În zilele noastre, mai există formaţii Mento, care îşi înregistrează albumele cu influenţe Dance Hall. Toate genurile muzicale mai recente îşi au rădăcinile în muzica Mento (este vorba de Ska, Rocksteady şi Reggae). Deseori, se confundă Mento cu Calypso, un alt stil muzical, popular în Insulele Trinidadului.
Muzicienii Jamaicani inventează stilul Mento de a cânta. Din Mento apare genul Ska în jurul anului 1960. Se consideră că muzica Ska este compusă dintr-o linie constantă de chitară bass şi ritmuri produse de un instrument cu coardă (pian sau chitară) / în contratimp cu bass-ul. Uneori, melodia poate fi acompaniată de un instrument de suflat. Se numeşte Ska datorită stilului sacadat de a cânta monosilabic pe ritm.
Muzica ajunge în Anglia la jumătatea anilor 60, Jamaica fiind colonie britanică. Bătăuşii îşi etalau muşchii punând muzica de pe pic-up la jumătate din viteza normală – şi dansând mai încet. Astfel apare o nouă modă în muzică: Rocksteady.
Rocksteady datorită Hitului cu acelaşi nume, lansat de Alton Ellis. Moda ţine până în 1968, când tempoul este încetinit şi mai mult, cu alte efecte noi suprapuse. Acest gen nou se va numi Reggae.
Cel mai mare artist de muzică reggae este Bob Marley. El devine cunoscut pe plan mondial de abia după ce Eric Clapton lansează preluarea după I Shot The Sheriff (1974). În anii 80, UB40 introduce muzica reggae în clasamentele de muzică pop.Reggae este un gen muzical dezvoltat în Jamaica după războiul al doilea mondial, muzicienii locali fiind puternic influenţaţi de muzica R&B americană. Reggae apare prin evoluţia muzicii Ska şi Rocksteady. Accentul se pune pe contramăsura ritmului de bază, dat de bass (contrapunctul se numeşte Skank). Reggae era promovat pe insulă prin instalaţii gigante de sunet, în circuite de discoteci mobile. DJ-ii obişnuiau să vorbească pe începutul pieselor. Aceste introduceri vor căpăta numele de „toasting”.
Muzica Reggae este mai înceată decât Ska. Accentul se pune pe prima şi a treia bătaie din fiecare măsură. Textele pieselor atacă diverse probleme sociale, precum dragostea, pacea, sexualitatea, relaţiile interumane, sărăcia, politica, curupţia, etc.
Cuvântul Reggae apare scris prima dată în cadrul titlului unei piese „rocksteady” Do The Reggae, (The Maytals, 1968).
În anii 90, muzica Reggae evoluează/se schimbă, fiind cântată aproape exclusiv cu instrumentaţie sintetică şi digitală, şi se numeşte Ragga.
Muzica dance electronică a năvălit în toate colţurile lumii în anii 90. Când s-a combinat cu muzica reggae (sau dancehall) a dat naştere noului gen, numit ragga. Pe toate planurile, muzica nouă, sintetică, este preferată, fiind mult mai ieftină de produs. Suveranitatea britanică a botezat copiii săraci ai băştinaşilor din Jamaica ragamuffin (în sec. XVII). Muzica ragga este termenul folosit pentru genul de muzică preferat acuma de către tineretul din ghetourile insulare. Se obişnuieşte ca solistul să vorbească (într-un stil rap) mai mult decât să cânte pe melodia ragga. Cei mai mulţi consideră Under Me Sleng Teng (Wayne Smith, 1985) prima piesă înregistrată din acest gen.
În aprilie 1993, primele 3 locuri din Clasamentul săptămânal de Extrase Britanice sunt ocupate de artişti ragga: Shaggy şi Shabba Ranks. Rebel MC este unul dintre artiştii respectaţi al genului.
Ragga a influenţat apariţia genurilor Jungle, Raggacore şi Bhangragga.
Ragga şi Rap
Daddy Freddy este primul rapper Jamaican care încearcă să combine ragga cu hip hop. În 1987, colaborând cu Asher D., se înregistrează primul single în care se foloseşte “ragga” în titlu (Ragamuffin Hip-Hop). Cu trecerea timpului, artişti Dancehall (precum Shaggy sau Snow) folosesc mai multe elemente Rap, iar din ce în ce mai mulţi artişti Rap sunt influenţaţi de Ragga.
Dancehall se dezvoltă ca gen muzical la sfârşitul anilor 70 şi devine foarte popular în Jamaica, evitând mesajele sociale, politice şi religioase a muzicii reggae.
Numele Dancehall vine de la spaţiile mari şi aerisite de săli de dans în care muzica era promovată.
La începutul anilor 80, noul stil aduce cu sine o întreagă schimbare la faţă a industriei locale. Apare o nouă generaţie de producători şi DJ. Doi dintre cei mai mari DJ ai genului sunt Yellowman şi Eek-a-Mouse. Yellowman se bucură de o popularitate la fel de mare pe plan local ca şi Bob Marley şi este primul DJ Jamaican care semnează contract cu o casă de discuri din SUA. Este pentru prima dată când un album scos de un DJ (care vorbeşte peste muzică) se vinde mai bine decât albumele unor cântăreţi. Apar şi DJ-iţe, precum Lady Saw sau Sister Nancy.
La jumătatea anilor 80, introducerea ritmurilor digitale în muzică face posibilă creşterea ritmurilor, distanţând muzica dancehall de reggae. Unii numesc noul gen digital de reggae bashment.
Unii artişti, precum Elephant Man, se folosesc de muzica dancehall pentru a promova mesaje anti-gay.
Singurul website românesc de gen despre Dancehall: www.dancehall.ro
Muzicienii Jamaicani inventează stilul Mento de a cânta. Din Mento apare genul Ska în jurul anului 1960. Se consideră că muzica Ska este compusă dintr-o linie constantă de chitară bass şi ritmuri produse de un instrument cu coardă (pian sau chitară) / în contratimp cu bass-ul. Uneori, melodia poate fi acompaniată de un instrument de suflat. Se numeşte Ska datorită stilului sacadat de a cânta monosilabic pe ritm.
Muzica ajunge în Anglia la jumătatea anilor 60, Jamaica fiind colonie britanică. Bătăuşii îşi etalau muşchii punând muzica de pe pic-up la jumătate din viteza normală – şi dansând mai încet. Astfel apare o nouă modă în muzică: Rocksteady.
Rocksteady datorită Hitului cu acelaşi nume, lansat de Alton Ellis. Moda ţine până în 1968, când tempoul este încetinit şi mai mult, cu alte efecte noi suprapuse. Acest gen nou se va numi Reggae.
Cel mai mare artist de muzică reggae este Bob Marley. El devine cunoscut pe plan mondial de abia după ce Eric Clapton lansează preluarea după I Shot The Sheriff (1974). În anii 80, UB40 introduce muzica reggae în clasamentele de muzică pop.Reggae este un gen muzical dezvoltat în Jamaica după războiul al doilea mondial, muzicienii locali fiind puternic influenţaţi de muzica R&B americană. Reggae apare prin evoluţia muzicii Ska şi Rocksteady. Accentul se pune pe contramăsura ritmului de bază, dat de bass (contrapunctul se numeşte Skank). Reggae era promovat pe insulă prin instalaţii gigante de sunet, în circuite de discoteci mobile. DJ-ii obişnuiau să vorbească pe începutul pieselor. Aceste introduceri vor căpăta numele de „toasting”.
Muzica Reggae este mai înceată decât Ska. Accentul se pune pe prima şi a treia bătaie din fiecare măsură. Textele pieselor atacă diverse probleme sociale, precum dragostea, pacea, sexualitatea, relaţiile interumane, sărăcia, politica, curupţia, etc.
Cuvântul Reggae apare scris prima dată în cadrul titlului unei piese „rocksteady” Do The Reggae, (The Maytals, 1968).
În anii 90, muzica Reggae evoluează/se schimbă, fiind cântată aproape exclusiv cu instrumentaţie sintetică şi digitală, şi se numeşte Ragga.
Muzica dance electronică a năvălit în toate colţurile lumii în anii 90. Când s-a combinat cu muzica reggae (sau dancehall) a dat naştere noului gen, numit ragga. Pe toate planurile, muzica nouă, sintetică, este preferată, fiind mult mai ieftină de produs. Suveranitatea britanică a botezat copiii săraci ai băştinaşilor din Jamaica ragamuffin (în sec. XVII). Muzica ragga este termenul folosit pentru genul de muzică preferat acuma de către tineretul din ghetourile insulare. Se obişnuieşte ca solistul să vorbească (într-un stil rap) mai mult decât să cânte pe melodia ragga. Cei mai mulţi consideră Under Me Sleng Teng (Wayne Smith, 1985) prima piesă înregistrată din acest gen.
În aprilie 1993, primele 3 locuri din Clasamentul săptămânal de Extrase Britanice sunt ocupate de artişti ragga: Shaggy şi Shabba Ranks. Rebel MC este unul dintre artiştii respectaţi al genului.
Ragga a influenţat apariţia genurilor Jungle, Raggacore şi Bhangragga.
Ragga şi Rap
Daddy Freddy este primul rapper Jamaican care încearcă să combine ragga cu hip hop. În 1987, colaborând cu Asher D., se înregistrează primul single în care se foloseşte “ragga” în titlu (Ragamuffin Hip-Hop). Cu trecerea timpului, artişti Dancehall (precum Shaggy sau Snow) folosesc mai multe elemente Rap, iar din ce în ce mai mulţi artişti Rap sunt influenţaţi de Ragga.
Dancehall se dezvoltă ca gen muzical la sfârşitul anilor 70 şi devine foarte popular în Jamaica, evitând mesajele sociale, politice şi religioase a muzicii reggae.
Numele Dancehall vine de la spaţiile mari şi aerisite de săli de dans în care muzica era promovată.
La începutul anilor 80, noul stil aduce cu sine o întreagă schimbare la faţă a industriei locale. Apare o nouă generaţie de producători şi DJ. Doi dintre cei mai mari DJ ai genului sunt Yellowman şi Eek-a-Mouse. Yellowman se bucură de o popularitate la fel de mare pe plan local ca şi Bob Marley şi este primul DJ Jamaican care semnează contract cu o casă de discuri din SUA. Este pentru prima dată când un album scos de un DJ (care vorbeşte peste muzică) se vinde mai bine decât albumele unor cântăreţi. Apar şi DJ-iţe, precum Lady Saw sau Sister Nancy.
La jumătatea anilor 80, introducerea ritmurilor digitale în muzică face posibilă creşterea ritmurilor, distanţând muzica dancehall de reggae. Unii numesc noul gen digital de reggae bashment.
Unii artişti, precum Elephant Man, se folosesc de muzica dancehall pentru a promova mesaje anti-gay.
Singurul website românesc de gen despre Dancehall: www.dancehall.ro
